Câteodată mă întreb dacă ce scriu aici este pe înțelesul majorității oamenilor sau doar pentru cei care au trecut deja prin anumite etape. Orice ar fi, scriu…pentru cei care la un moment dat ajung aici …
Ce am înțeles este că oricât am vrea să evităm emoțiile tot ajungem la ele. Un om fără emoții este un om mort pe jumătate.
Emoțiile sunt stările noastre. Adică: furie, tristețe, frică, dezgust, fericire, surpriză, rău. Și nu numai. După cum vezi, aici am pus și emoțiile ,,bune,, dar și pe cele ,,rele,,. Îți recomand pentru o mai bună clarificare să te uiti și pe ,,roata emoțiilor,, ca să ai o mai mare imagine asupra lor. O să o postez și aici.
Când am avut primul semn al ieșirii din tumultul meu profesional, sentimental, am realizat că deși eram un om de succes, de fapt eram destul de deconectată de mine, de emoțiile mele. O să vezi de ce pun pe aceeași linie ,,emoțiile,, cu ,,mine,,
Faptul că ai succes în carieră, soț iubitor, copii, prieteni, nu înseamnă în mod direct că ești împlinit. Nu că cele scrise mai devreme nu fac parte din viața unui om care are multe motive să fie împlinit, dar daca ai toate astea și nu ești în contact cu emoțiile tale, riști să ai senzația că alergi mereu după ceva. Și deși ai tot parcă tot îți lipsește ceva. E ca și cum vrei să umpli un sac care parcă nu se umble niciodată. Undeva are o crăpătură pe unde pierzi tot ce agonisești. Vrei mai mult și mai mult.
De ce?
Din cauza faptului că ne negăm emoțiile, ne negăm pe noi înșine. Și o să vezi mai încolo și explicația științifică.
Știi oamenii aceia reci care par a nu fi oameni?:)) Aici este un exemplu de deconectare emoțională.
Sau genul acela de prieteni, prietene care iți dau sfaturi ,,reci,, .Adică fără să țină cont de faptul că tu ai povestit ceva cu inima deschisă și vulnerabilitate, iar sfatul este unul de genul ,,să nu pui suflet,, 🙂
Tot in această categorie intră și oamenii care atunci când sunt furioși spun lucruri care-i rănesc pe cei din jur, iar apoi le pare rău. Sau nu le pare :))
Un om deconectat de emoții parcă nu este om. Are ceva care îi lipsește. Însă haide să vedem ce sunt emoțiile în primul rând.
EMÓȚIE, emoții, s. f. Reacție afectivă puternică (și uneori neașteptată) de plăcere sau de neplăcere, adesea cu bruște și puternice modificări în activitățile organismului și în care se oglindește atitudinea individului față de realitate. Bucuria neașteptată, spaima, mînia, neliniștea sînt tipuri de emoție.
În loc să fie exprimate, verbalizate, emoțiile sunt suprimate. Iar asta se întâmplă din copilărie.
Exp: ,,nu mai plânge, baiețeii nu plâng,, , nu te îmbraci cu ce vrei tu, te îmbraci cu ce spun eu,, , ,,nu mai plânge că uite cât de urât/ă ești,, , ,,vine bau bau dacă mai zbieri,,. Iar exemplele pot continua mai apoi cu perioada din adolescență. Când ne îndrăgostim, suferim și ne jurăm că nu o să ne mai deschidem inima(emoție) pentru că asta aduce numai suferință. Și atunci decidem să supraviețuim fără a mai fi deschiși.
In cartea ,, Vindecă stresul, anxietatea și depresia fără medicamente și fără psihanaliză,, scrisă de David Servan- Schreiber am descoperit multe lucruri care m-au lămurit.
El spune așa: Termenul care definește cel mai bine echilibrul dintre emoție și rațiune este ,,inteligența emoțională,, .
David Servan- Schreiber (autorul cărții de care îți spuneam mai sus) a fost medic, expert in neurologie și autor. Mai exact, profesor de psihiatrie la Universitatea din Pittsburgh, facultatea de medicină, lector la Facultatea de medicină din Lyon, membru fondator și director al Centrului pentru medicină integrativă la Univ. din Pittsburgh, membru fondator al Organizației Medicale Doctori fără frontiere- filiala USA, în cadrul căreia i-a fost oferit premiul Nobel pentru Pace în 1999, voluntar în Guatemala, Kurdistan, Tajikistan, India și Kosovo și deținător al premiului pentru cea mai strălucită carieră în domeniul psihiatriei acordat în 2002 acordat de către Președintele Societății Colegiului Medicilor Psihiatri din Pennsylvania.
Am scris toate acestea pentru a vedea în ce urmează să scriu legatura stințifică dintre emoții și corpul nostru sau eventualele boli derivate din emoții.
Mai jos o să scriu unul dintre experimentele făcute de David Servan- Schreiber și descrise în cartea sa.
,,O tânără și strălucită cercetătoare de la Facultatea de Medicină din Pittsburgh a acceptat să participe la un eveniment ce urmărea localizarea emoțiilor in creier. Studiul presupunea vizionarea unor imagini de film șocante, deseori violente, de către subiecți aflați în interiorul unui scanner RMN. Corpul fetei se afla în în intregime în interiorul scannerului RMN și încă de la început am observat ritmul ei cardiac și tensiunea crescând, semn al unui stres pronunțat. Acest lucru m-a îngrijorat într-atât încât i-am propus întreruperea experimentului. Surprinsă, fata mi-a spus că se simțea foarte bine, că imaginile nu aveau niciun efect asupra ei și că, în fine nu înțelegea de ce să oprim totul.
Ulterior am aflat că tânăra avea foarte puțini prieteni și că nu trăia decât pentru munca ei. Fără a preciza motivul, membrii echipei mele o considerau antipatică. Nici ea nu înțelegea de ce nu se bucura de mai multă apreciere.
A rămas pentru mine exemplul tipic al unei persoane cu un coeficient de inteligență foarte mare și cu un coeficient emoțional deplorabil. Principala ei problemă părea să fie faptul că nu era conștientă de propriile emoții și, drept urmare, era surdă la emoțiile celorlalți. ,,
Acesta este un fragment care mi s-a părut revelator în ceea ce privește emoțiile și cât de conectați sau deconectați suntem de ele.
Haideți să vorbim acum despre cele două creiere. Cognitiv și emoțional.
Creierul cognitiv este creierul conștient, rațional și care este îndreptat spre lumea exterioară iar creierul emoțional este creierul inconștient, preocupat în principal de supraviețuire și în strânsă legatură cu corpul.
Cele două creiere sunt relativ independente unul de celălalt și contribuie fiecare în felul său specific la experiența de viață și la comportamentul nostru.
Creierul emoțional sau limbic- este alcătuit din straturile cele mai profunde ale creierului uman. Este de fapt un ,,creier în interiorul creierului,, .
Creierul limbic(emoțional) este un post de comandă care primește continuu informații din diferite părți ale corpului și răspunde în mod adecvat controlând echilibrul fiziologic al acestuia: respirația, ritmul cardiac, tensiunea arterială, apetitul, somnul, libidoul, secreția hormonală și chiar sistemul imunitar urmează ordinele lui, mai spune în carte medicul Schreiber. Datorită strânsei sale legături cu corpul e mai ușor să acționezi asupra creierului emoțional prin intermediul trupului decât prin limbaj. Adică terapii precum acupunctura, EMDR, somnul, alimentația și activitatea fizică ne ajută să ajungem direct la creierul emoțional prin intermediul corpului.
Voi continua cu acest subiect într-o postare viitoare pentru că nu vreau să fii încărcat/ă cu prea multă înformație. 🙂
Pentru mai multe amănunte îți recomand și cartea ,,Vindecă stresul, anxietatea și depresia fără medicamente și fără psihanaliză,, scrisă de David Servan- Schreiber. Voi reveni cu detalii într-un nou articol.
Te invit si pe paginile mele de instagram: geanina_iacob și pana_mea_de _inspirație.
