Am revenit! Ce-i drept la vreo trei luni distanță.:)) Nu am fost plecată, nu am dispărut din social media dar am participat la tot felul de cursuri care m-au ajutat atât informațional cât și emoțional. Și ce-i drept am și citit și studiat pentru că pregătesc un curs. Creat de mine. Yuhuuuu!
Revenind la ale noastre, astăzi vom continua să vorbim despre emoții și importanța lor în viața noastră.
Pornind de la cartea ,,Vindecă stresul, anxietatea și depresia fără medicamente și fără psihanaliză,, scrisă de David Servan – Schreiber o să vă mai dau niște informații, pe lângă experiența mea.
David Servan- Schreiber spune așa:
,, Creierul emoțional și cel cognitiv percep informația venită din exterior aproape în același timp. Din acel moment, ele pot fie să coopereze, fie să iși dispute controlul asupra gândirii, emoțiilor și comportamentului ”
- Creierul emoțional ne direcționează către experiențele pe care vrem să le trăim.
- Creierul cognitiv ne ajută să înaintăm către acest drum cât mai inteligent posibil.
1. Creierul emoțional – veghează neîncetat. Lui îi revine sarcina de a supraveghea din fundal împrejurimile. El identifică pericolul (supraviețuirea) și ne concentrează atenția până ce trece primejdia.
EXEMPLU
Când conducem, acest mecanism de supraviețuire este cel care ne ajută să detectăm inconștient un camion care se îndreaptă spre noi, chiar dacă stăm de vorbă cu pasagerul din dreapta. Sau în alt context, același mecanism întrerupe discuția dintre doi bărbați când observă o femeie îmbrăcată sumar.:))
Este de reținut faptul că în condițiile unui stres puternic, cortexul prefrontal (partea cea mai evoluată a creierului cognitiv) nu mai reacționează și își pierde capacitatea de a ghida comportamentul. Reflexele și acțiunile instinctive preiau controlul.
Interesant este cum evoluția i-a dat prioritate instinctului în situațiile de urgență. Însă moștenirea noastră genetică le dă de fapt întâietate acțiunilor instinctuale.
CERCETARE
Echipa Patriciei Goldman-Rakic de la Universitatea din Yale – a demonstrat capacitatea creierului emoțional de a debranșa de la realitate, cortexul prefrontal, partea cea mai evoluată a creierului cognitiv.
Astfel, în practica medicală întâlnim două exemple tipice de scurtcircuit emoțional.
- Tulburare de stres post-traumatică. După o traumă gravă de exemplu viol, cutremur etc, creierul emoțional se comportă ca un soldat de pază loial și conștiincios care a fost luat prin surprindere. În acest caz, el declanșează alarma mult prea des, ca și când nu ar fi sigur că pericolul a trecut.
- Accesele de anxietate, atacurile de panică. Brusc, creierul limbic (emoțional) preia controlul asupra tuturor funcțiilor corpului. Inima bate nebunește, stomacul se strânge, mâinile și picioarele tremură, transpirăm. Functiile cognitive sunt anulate de valuri de adrenalină. Deși creierul cognitiv nu percepe niciun motiv pentru asemenea alarmă, cât timp va rămâne ,,debranșat” de către adrenalină, el va fi incapabil să găsească o reacție coerentă pentru situația în cauză.
2. Creierul cognitiv – poate controla și are capacitatea de a tempera reacțiile emoționale înainte ca ele să devină disproporționate. Totuși, controlul cognitiv are două tăișuri: dacă e utilizat prea mult, el poate să piardă contactul cu strigătele de ajutor ale creierului emoțional. Exp: ,,baieții nu plâng, fetele nu trebuie să țipe” etc.
Corpul este principalul câmp de acțiune al creierului emoțional. Separarea creierului cognitiv de cel emoțional anulează capacitatea de a percepe micile semnale de alarmă ale sistemului nostru emoțional.
Cercetătorii de la Universitatea Berkeley din California susțin că suprimarea emoțiilor negative afectează mai tare inima și tensiunea decât emoțiile negative înseși.
Creierul are capacitatea înnăscută de a atinge starea de flux (armonia dintre creierul emoțional și creierul cognitiv). Simbolul ei este zâmbetul de pe chipul lui Buddha. 🙂
Cam atât pentru seara asta. Îmi doresc foarte tare să vă fie de folos. Vreau să precizez că toate aceste informații pe care eu le-am scris aici aparțin lui David Servan- Schreiber, medic psihiatru, autor.
Cred că omul pentru a evolua are nevoie atât de informație cât și experiență proprie. În aceste două părți, pentru că aici este prima parte a articolului, am ales să vă livrez mai mult informație. Urmează și experiență, așa cum v-am obișnuit.:)
