Farisei versus Dumnezei

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email

În curând, o să am emisiunea mea. Nu la un post tv, așa cum sincer voiam, ci pe pagina mea de facebook, Geanina Iacob și pe youtube pe canalul Pana Mea by Geanina Iacob.

Până la urmă cred că e bine și așa. 🙂

M-am decis să fac asta pentru că sincer în sfârșit m-am simțit pregătită. Nu m-am mai gândit ca în alte dăți: dar cine sunt eu să fac asta? Fac și gata! Și dacă simt, aia e! Și până la urmă cine sunt să NU fac asta?

De-a lungul transformării mele am căutat să întâlnesc oameni mai „sus” decât mine. Adică oameni care să mă învețe mai multe decât știu eu.

Doar că drumul nu a fost ușor. Nu pot să pun etichete și să spun: ăia au spus adevărul și ăia m-au mințit.

Oamenii la care am ajuns din dorința de a mă învăța ceva ce eu nu știu încă, au fost oameni care mi-au dat din ce știau ei și le mulțumesc pentru asta.

Doar că unii dintre ei nu fac diferența între responsabilitate și ignoranță. Când îți asumi „lucrul cu oamenii” ai nevoie de conectare clară cu Dumnezeu sau Sursa. Dacă tu te consideri Dumnezeu sau Sursa pentru că ai citit o bibliotecă întreagă sau că ai facut 10 inițieri, e grav. Grav pentru cei pentru care tu de dai Atotștiutor și care vin la tine așa cum am venit eu, cu sufletul deschis ca să îi înveți mai multe decât știu ei. Și care au plecat mai „rău” decât au venit.

FARISÉU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupări minoritare active în cadrul iudaismului palestinian până la căderea Ierusalimului, a cărui trăsătură distinctivă era respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții orale iudaice. 

2. Fig. Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. – Din sl. fariseĭ.

Am pus această descriere, nu întâmplător. M-am dus cu inima deschisă și cu mintea ferfeliță la oameni care NU mi-au făcut față. Nu aveau răspunsuri la întrebările mele și din perversitate mi-au dat unele doar ca să nu pară depășiți. Grav! FOARTE GRAV!
M-au bagat mai tare în angoasă, mai mult decât eram deja. Lăsând la o parte așa zisă karma mea, acești oameni nu au ce căuta pe drumul vindecării sufletelor rănite. Sunt oameni care nu au o constiință clară despre ce înseamnă să fii în suflet. Este imposibil să fii conectat cu sufletul și să fii atât de ignorant încât să tratezi oameni suferinzi ca și cum ar fi obiecte. Să vorbești cu ei după niște standarde, chipurile psihologice: „așa se face, așa spun cărțile, așa e regula, ăsta e programul, aia e, ești așa, nu ești așa”. Oamenii de genul asta mi-au prelungit mie, Geanina, procesul conștientizării expresiei de sine. Mi-au îngrădit libertatea și așa știrbită de reguli venite din copilărie.
Cum distingi un terapeut bun față de unul venit din „cărți și dogme”?
Prin blândețe! Blândețe autentică. Dacă el e blând cu tine dar după ce se termină cursul, își ia copilul la trei păzește, îl ceartă cu toată lumea de față, il blamează, nu e ok.
Dacă iși tratează perechea cu vorbe de control, nu e ok. Dacă după curs e diferit decât in curs, nu e ok. Și când spun diferit, mă refer la comportament. In curs e blând, apoi il apucă criticile, frustrările. Devine ,,om,,. Păi în curs ce a fost? Sau în terapie?
Știți cum se spune la ,,băutură,,? Cine e om noaptea, să fie și ziua! Așa și cu ,, terapeuții,, 🙂
Eu mereu m-am UITAT la „terapeuții” mei. Ce viață au în afara „învățăturilor” lor. Nu am judecat, ci am observat. Atât cât am putut să observ. Pentru că m-a mai apucat și judecata, recunosc.:))
Mulți dintre ei sunt departe de ce mi-au spus în terapie:)
S0, dragă cititor, alege conștient cine vrei să te ghideze în viață! Cine e este cel căruia îi dai bani să te învețe și nu te sfii să-i adresezi întrebări despre viață, chiar lui. Despre viața lui:). Din răspunsuri sau nerăspunsuri, îți vei da seama.
Fii observator! Iar în joc e viața ta! Nu o lăsa în mâna oricui. Fii atent/ă!

Trimite-mi un mesaj