Pentru cine sunt perfectă?

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email

Nu mai vreau să fiu perfectă! Nu mai vreau să fiu perfectă de teamă că nu o să mai fiu acceptată, apreciată, valorizată.

Nu mai vreau să fiu ca la carte pentru a place neapărat unui grup, unui barbat, societății.

Nu mai vreau să fiu perfectă pentru familia mea, să îi împac pe toți. Nu mai vreau să fiu perfectă la serviciul meu.

Nu mai vreau să fiu perfectă pentru cei care au crezut că sunt perfectă. Am frici, plâng, sufăr, înjur, am gânduri gri, mă simt tristă, dar aia e!!!

Nu mai vreau să ies cu un bărbat și să mă comport perfect. Să fiu pe tocuri, rochiță și ușor machiată. Să vorbesc doar ce se cade la prima întâlnire și atât. Că na, așa e perfect.

Nu mai vreau să mă gândesc că sunt judecată pentru că am o imagine de apărat și perfect ar fi să fiu miau-miau, pis-pis.

Nu vreau să fiu iubita perfectă. Să fiu energie maximă pentru EL și să primesc mai puțin decât ofer, dar eu sunt perfectă :))).

Nu mai vreau să fiu perfectă în trafic și atunci când nu semnalizez corect, să mă simt o proastă.

Nu vreau să fiu perfectă în poze, în ce scriu sau cum arăt pe site-urile de socializare.

Nu mai vreau să fiu perfectă printre prietenele mele. Ce carieră faină am eu, ce bărbați mă caută sau ce venituri am.

Nu mai vreau să fiu perfectă în casa mea. Când am liber nu vreau să mă epilez, să fac duș sau să îmi stea părul aranjat. Vreau să mă simt eu așa fără niciun fel de obligație față de mine însămi.

Nu mai vreau să fiu perfectă atunci când sunt la menstruație, mai ales în prima zi.

Nu mai vreau să fiu perfectă de teamă să nu rănesc.

Nu mai vreau să calc pe mine doar pentru a lăsa impresia că-s perfectă.

Aleg să trăiesc în acceptarea a tot ceea ce este. Să spun STOP și să simt. Să simt cum ma iert pe mine pentru toate momentele în care am fost dură cu mine, mi-am cerut lucruri imediate și mi-am vorbit urât.

Ma iert pe mine și îmi iert părinții pentru că ,,nu am fost suficient de bună,, pentru a primi din partea lor apreciere, validare și susținere.

Îi iert pe ei și mă iert pe mine…

…Și când te gândești că am adorat asta, să fiu așa, perfectă…și nefericită.

Dacă am fi conștienți că ea, perfecțiunea vine din rănile pe care le avem, nu am mai călca pe noi pentru a o atinge.

În tot procesul meu de autovindecare, printre altele am primit din partea Niculinei Gheorghiță recomandarea cărții ,,Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine,,. Cartea asta m-a făcut să conștientizez prin explicațiile logice și punctuale că sufletul meu era rănit și se manifesta ca atare.

Cartea este scrisă de Lise Bourbeau. Autoarea vorbește despre răni de peste 30 de ani și are o groază de studii pe tema asta. Și sunt revelatoare. Cel puțin pentru mine.

În următorul articol o să vedeți o recenzie a cărții așa cum am înțeles-o eu. Aveți aici un link către una dintre librăriile de unde vă puteți cumpăra cartea.

Trimite-mi un mesaj