Terapeuții ca niște pastile

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email

Vorbeam zilele trecute cu cineva apropo de societatea noastră. Că au apărut foarte mulți oameni care să ne ajute în procesul individual de cunoaștere și descoperire de sine. De fapt, acest lucru a existat dintotdeauna începând din perioada dinainte de Hristos, apoi a continuat de-a lungul istoriei până în perioada comunistă și a ajuns până astăzi.

Ne uităm acum la documentare și ne uimim cât de înțelepți, conectați cu natura și legile divine erau strămoșii noștri. De ce a mai trecut o perioadă atât de lungă de timp între înțelepciunea de atunci și turbulențele de acum, nu m-aș avânta să răspund.:) Fiecare alege dacă devine curios și caută mai mult sau trăiește viața ca o frunză în vânt. 

Cert este că nu s-a întâmplat acum neapărat ceva anume iar autorii, psihoterapeuții, parapsihologii, numerologii, astrologii, vracii și vrăjitoarele s-au arătat ca ciupericile după ploaie. Poate ma repet dar ,,mișcarea,, asta a existat dintotdeauna, însă nu toți oamenii au avut acces la ea, nu au știut că există și mai ales nu au crezut că în afară de Dumnezeul din Biserică mai există și alte forme de cunoaștere sau manifestare a energiei. Poate și pentru că așa am fost educați să trăim și din respect nu am îndrăznit să ridicăm capul și să vedem ce e mai sus. După cum vedeți, evit să intru într-o teorie conspiraționistă. Mai degrabă încurajez ca fiecare om să își găsească adevărul propriu.

Dacă ai ajuns pe blogul acesta, înseamnă că îmi stii cât de cât povestea și de ce sunt așa curioasă să aflu informații din toate domeniile, să experimentez ceea ce citesc și învăț.        

Eu de exemplu, am început să devin ,,curioasă,, din noiembrie 2015 când în urma unui leșin am trăit un șoc emoțional. M-am simțit foarte rău și normal, ca fiecare am început să fac analize, să mi se arate cauza stărilor, însă surpriză: corpul meu era perfect sănătos. Imi dădea efectiv cu virgulă. Cum mie mi-e rău fizic și psihic dar la toate analizele făcute, inclusiv la cap, markeri tumorali, etc nu imi iese absolut nimic în neregulă? asta mă intrebam in 2015. Nu știam de unde să mă iau 🙂

Și atunci mi-a venit un gând. Dacă tot ce simți tu acum e un avertisment că urmează să ți se îmbolnăvească corpul? Fă rapid ceva!

Iar gândul acesta a făcut sens pentru mine. Și așa am început să devin curioasă brusc. :))

Unde te duci când simți că pierzi controlul, ai atacuri de panică, suferi de anxietate și depresie? La psihiatru și psihoterapeut, nu? La primul la care am fost mi-a spus că am nevoie de o pauză pentru că ce am eu se numește suprasolicitare si mi-a dat câte două pastile pe care să le iau timp de o saptămână sau ceva de genul. Le-am luat două zile la rând dar starea mea de rău persisita, așa că am renunțat definitiv, mai ales că știam că-i fac rău ficatului.

Am mers la primul psihoterapeut, unde în prima ședință am stat cred cam vreo 3, 4 ore. Când am ieșit de acolo recunosc nu eram mai bine dar măcar simțeam că am șanse de scăpare de acele stări joase.

O să mai împărtășesc pe parcurs despre începuturile mele pentru că îmi place să mă compar pe mine cu cea de atunci și să observ transformările.

Apropo de transformări. Nu scriu aici ca să schimb pe cineva cu forța, nu scriu pentru a mă da deșteaptă, scriu pentru cei care rezonează cu mine și poate cumva îi pot ajuta prin contactele mele dar și prin experința mea. Dacă atunci, la 29 de ani credeam că-i capăt de viață, acum, la 34 de ani spun că ce mi s-a intâmplat atunci este mană cerească. Sunt același om dar up-datat. Același Iphone dar versiunea actualizată nevoilor mele de bucurie, abundență, contribuție, semnificație etc. 

Din decembrie 2020 nu mai fac niciun fel de terapie constant dar atunci când am nevoie, apelez la terapeuții cu care rezonez. Sunt de acord că nu ei mi-au băgat cu seringa în corp conștientizările avute, ci e meritul meu exclusiv. Ei m-au ajutat să le văd, să fac exerciții, să mă țin de disciplină dar în niciun caz nu au făcut munca mea. Vă spun un secret. Atât de curioasă am fost încât am lucrat o perioadă cu doi psihoterapeuți în același timp (perioadă) ca să le văd perspectiva asupra ,,problemei,, din viața mea. O ,,nebună,, :))

 

Pentru mine acești oameni, fie ei psihoterapeuți, autori, coach, consilieri etc sunt ca niște pastile pe care le luam atunci când ne doare ceva. Dacă te doare capul, iei nurofen, dacă te doare stomacul iei no-spa, dacă ai nasul înfundat pui olynth, dacă ai o infecție iei antibiotic, dacă te dor oasele iei nu știu mai ce și lista continuă. (Deși s-a descoperit pastila magică ce ne poate ajuta pentru toate afecțiunile, nu toți ne ,,permitem,, să o cumpărăm. Veți afla la final despre ce este vorba). Așa și cu acești oameni care au ca meserie și misiune să ne ajute să ne înțelegem emoțiile, fricile și să devenim mai conștienți de ele atunci când nu se simțim bine.

În concluzie, atunci când sesisez că nu mă simt prea bine din diferite motive, pun mâna pe telefon și vorbesc cu ,,pastila,, adică îl sun pe cel care mă poate ajuta în ce mă doare atunci.

Vă dau exemplu din viața mea. Dacă vreau să imi schimb convingerile limitative( banii se fac greu, viața e grea, mă îngraș cu aer, bărbații sunt boi) o sun pe Alina Smărăndescu, dacă simt că ego-ul preia din ce in ce mai tare conducerea o ascult pe Connie Larkin, dacă am nevoie de explicații simple o ascult pe Niculina Gheorghiță, dacă vreau să contribui la liniștea strămoșilor mei și să mă îndrădăcinez în neamul familiei mele fac constelații familiale cu Petra Iorga, dacă vreau să aflu mai multe despre feminitate și sexualitate mă uit la Adela Haru, Elena Cucicovschi, dacă vreau explicații spirituale împletite cu cele raționale o ascult pe Ana Maria Ducuță. Iar lista poate continua. Chiar mai am exemple.:))

Acesta este rolul terapeuților și oamenilor învățați. Să ne aline durerea și să ne ajute să o vindecăm. Asemenea unei pastile. În timp, vom constata că avem nevoie de aceste pastile din ce în ce mai rar, apoi vom putea renunța la ele de tot. Dar până la acel moment e nevoie să recunoaștem că avem nevoie de ele. Și bineințeles că există și o alternativă.

 

Pastila numită Dumnezeu. O ai cu tine mereu, nu ai nevoie de apă ca să o înghiți și îți este garantată pe viață. 🙂

Trimite-mi un mesaj